evaluare schi de tura AGMR

A sosit momentul… momentul pentru evaluarea abilităților noastre pe schi de tură și salvare din avalanșă, în cadrul cursului de specializare, ghid montan, la care particip alături de Ovi și Mircea (din Mureș).

În weekendul 18-20 martie am avut ieșirea cu evaluare A.G.M.R. pentru competențele enumerate mai sus, la Bâlea lac, mai exact cu cazarea la Refugiul Bâlea-Tunel, de a cărei organizare administrativă (cazare, masă, detalii de genul acesta) m-am ocupat. Weekend-ul ce tocmai trecuse, 11-13 martie, l-am petrecut tot la Bâlea lac (despre asta AICI), doar că la baza Salvamont Sibiu, iar acum am revenit cu mare plăcere, după 2 zile petrecute prin București, la Ascendis, unde am participat o certificare internă pentru instrumentele Human Synergistics.

Cu AGMR, în cadrul cursului de ghid montan, am mai avut o singură întâlnire pe partea de schi, la Sinaia, prin 15-16 februarie, când eu am putut participa doar la prima zi, deoarece începând de marți am avut un alt eveniment, la București. Din păcate a fost cald și nu prea a fost zăpadă. Am urcat cu telegondola și am făcut două coborâri pe și pe lângă Carp, unde pe ultima parte ocoleam pietrele și coboram pe drum, cu schiurile în spate până la gondolă

Cam la fiecare întâlnire-curs cu AGMR ni s-a reamintit că acesta este un curs de specializare, deci trebuie să avem cunoștințe și nu o să stea nimeni cu noi ca să ne învețe ce și cum să facem. Mda, bine, mulțumesc. De schiat schiez și mă descurc atât pe pârtie cât și off-piste, însă mai am de învățat și cum din păcate nu am posibilitatea să mă dau prea des, am decis (toți 3) să urcăm de vineri dimineața la Bâlea, să ne dăm o zi în plus, înainte de curs. Foarte bună decizia noastră, chiar dacă eu am ajuns de la București, după max 4 ore de somn și am urcat direct, deoarece vineri am prins o zi superbă. Senin, doar cu cățiva nori risipiți, vizibilitate extraordinară pe toată creasta și fără pic de vânt… așa ceva mai rar! Am urcat în tricou până în Șaua Bâlii și am făcut vreo două coborâri în Valea Doamnei. Foarte fain!

Sâmbătă evaluarea… care pot să spun că ne-a surprins plăcut prin faptul că a fost serioasă, nu același lucru pot să spun despre vreme, deoarece a fost ceață, iar despre (ne)punctualitatea instructorilor noștri… ei bine, pot doar să spun că nu ne-a surprins pe nici unul dintre noi (participanții) :))) .
În primă fază am avut o urcare pregătită (destul de faină și ușor provocatoare), pe care am fost evaluați și teoretic urma coborârea, însă din cauza ceții (nu vedeai pe unde să cobori, darămite să ne vadă cineva, ca să ne și evalueze) am reușit doar 4 persoane să coborâm până să se contramandeze evaluarea. A urmat un exercițiu de căutare a 2 victime îngropate în avalanșă, deci căutare cu DVA-ul, sondare și dezgropare. Asta am putut face și pe ceață. :)
A doua zi, duminica, pe un strat de ~30 cm de powder așternut peste noapte, am reluat evaluare pe schi de tură. Două urcări de pe lac spre creastă, nu foarte sus deoarece ceața persista, cu coborâre și cam asta a fost.

Deși nu m-am simțit deloc în formă, probabil și din cauza oboselii cumulate timp de o săptămână (plină!) și am făcut căteva greșeli atât la schi (mi-a sărit piciorul din legătură și normal că am căzut) cât și la căutarea din avalanșă (cât timp am așteptat să-mi vină rândul, o oră jumătate, am reușit să-mi înnod sonda și când să o desfac în timpul exercițiului… surpriză! 😀 ) m-am descrucat astfel încât să trec cu bine de evaluare și am reușit să mă bucur de cele 3 zile de iarnă. Cel mai mult am apreciat, categoric, compania în care mă aflam, cât și faptul că eram la munte, prin nămeți și nu oriunde, în Făgăraș, la Refugiul Bâlea-Tunel, unde mă simt ca acasă. Apropo, mulțumim Emil pentru găzduire!

p.s.: din păcate am puține poze și nu prea bune… a fost ceață 😐

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *