Weekend-ul Mosului (Nicolae) prin Calimani

Miercuri (2.12) seara, la un pahar de vorbă cu Ovi, povestim de weekend și cădem de acord, foarte repede că mergem undeva. Deși Călimanii, în ultima perioadă nu au mai reprezentat o variantă pentru noi (mergând des în zonă), cădem foarte repede de comun acord pentru asta.20151205_122835 resized

Planu’ e foarte simplu: urcăm cu mașina din Toplița spre Lomaș, cât de mult se poate (că doar avem la dispoziție un SUV 4×4 😀 ), de acolo pe schi de tură până sus la Rețitiș, lejer, relaxat, nu mergem “la berbeceală”, ci să ne bucurăm de tură, de vreme (se anunță vreme faină, senin, fără vânt puternic) și să facem niște teste, să facem ceva ce n-am mai făcut până acum, anume să dormim afară, în aer liber, pe zăpadă. Unde altundeva să facem astfel de teste decât într-un loc binecunoscut nouă (Călimani, Rețitiș)?!

IMG_20151205_140159Zis și făcut. ne pregătim echipamentul și pornim sâmbătă dimineața la 8.30, alături de Mara, care își exprimă și ea dorimța de a urca la stația meteo (Rețitiș).

Urcăm cu mașina până mai sus de cabana Lomaș, până undeva la ~1300 m alt., până unde este deschis drumul pentru o exploatare forestieră. După ce lăsăm mașina, în jurul orei 12:30, o luăm din loc, Ovi și cu mine pe schiuri, Mara pe jos. Am mers destul de încet cu multe opriri. Pe schiuri se poate urca fără probleme, pe jos însă, mai greu…

Deși înnorat,  nu este frig, iar pe măsură ce avansăm, constatăm că plafonul de nori este destul de jos (la ~1500 m alt.) și mai sus dăm de soare, Ahh… ce bine-i, zăpadă, totul alb și soare. Să tot urci! :)

Nu ne grăbim, ajungem destul de târziu sus, mai târziu decât ne imaginam, însă nu ne stresăm, deși se lasă noaptea, deoarece, suntem pe teritoriu cunoscut și nu avem altceva mai bun de făcut azi toată ziua. Mai mult de atât, admirăm un superb peisaj, ce îl lăsăm în spate, evidențiat de lumina unui amurg, cum de mult nu am mai văzut.

Ajungem la stația meteo de la Rețitiș și deși ne așteptăam să dăm de nea Stelică, avem plăcuta surpriză să ne întâlnim și cu Neluțu, meteorologi pe Calimani 6.12.2015 124care îi cunoaștem și i-am mai întâlnit în alte dăți când am trecut pe acolo. Urcăm, bem un ceai cald și povestim puțin cu oamenii. După o zi plină, chiar dacă efortul nu a fost mare, ne înmuiem de la caldură și parcă nu ne vine să mai ieșim afară, da’ planu-i plan! Mara rămâne la căldură, noi… cu groază, recunosc, ne pregătim “instalația” de dormit. Sunt -5 grade afară, ne anunță de la cabană, nu-i frig, nu pentru alt. de 2000 de m, în Călimani, iarna și totuși când ieși de la căldură te scutură puțin și gândul să dormi sub cerul liber, pe zăpadă e provocator.

Luăm lopata (Salewa Scroth T – mulțumim Mircea! 😀 ) și ne aranjăm culcușul, din jos de anexa de lângă cabana meteo, sub niște lespezi, în speranța că acolo vom fi mai feriți de vânt. Ovi are sac de iarnă de la Nahani de -30, eu… sunt cu improvizații. Am o saltea de la Exped, a lui Mircea, pe care încă nu am dormit niciodată, de a cărei volum redus sunt încă impresionat, un sac de la Millet, Camp de Base 1300 reg (model vechi), care, la începuturile lui, după indicațiile producătorului păstrează temperatura de confort înauntru, chiar dacă afară sunt -6 grade, un alt sac, de vară, foarte lejer, tot de la Millet, Baikal 750 (model vechi) pe car îl bag în cel de puf, ca să îmi țină mai bine și peste, husa de bivuac Beaver I de la Salewa (pe care tare m-am supărat!). Rămân în colanți, tricou, o bluză subțire și o “pufoaică” lejeră, plus 2 perechi de șosete.  Exceptând tricoul și șosetele, toate sunt de la Decathlon.Calimani 6.12.2015 020

Partea distractivă a urmat când să mă bag în “instalație”. Am băgat salteaua și sacii în minunata husă de bivuac (Salewa Beaver I, nylon bivi bag 1 person), problema era cum intru eu, deoarece avea fermoar doar pe capete, deci nu se deschidea pe lungul, spre deosebire de exemplu, de husa lui Ovi, de la Ferrino, care avea un fermoar pe mijoc, pe lungime. M-am chinuit efectiv să mă bag în sac și domne feri să trebuiască să mai ies până dimineață :))

În cazul în care vă gândiți să achiziționați un asemenea sac, vă recomand să vă asigurați că are un fermoar pe mijloc, sau pe lateral, ceea ce sacul meu nu are, spre deosebire de exemplu, de varianta de la Ferrino, deoarece este mult mai practic.

Odată instalați,  ce să facem? Am publicat câte o poză pe facebook, bineînțeles! 😉 Momentul facebook nu a durat mai mult de 5 minute, căci peisajul ne-a furat ochii. Cer senin, fără urmă de nor, plin de stele. Deosebit! Frig?! Nici vorbă, din contră, am început să deschid din fermoare, îmi era cald. Momentul ăla când te bucuri de, aparent o decizie tâmpită, de a dormi în aer liber, iarna, pe zăpadă… Am numărat stele căzătoare până am adormit fascinat :)

Mă așteptam ca poate, peste noapte, să fie mai frig, însă nu, a fost chiar confortabil, cu excepția vântului, care răscolea zăpada și ne pleznea cu ea peste față, moment în care, mi-am acoperit fața cu Buff-ul, am tras sacii pe mine și somn în continuare. M-am mai trezit, m-am întros de pe o parte pe alte, însă chiar nu îmi era rece. Mai arucnam câte o privire la cerul înstelat, la un moment dat am zărit luna și noaptea a zburat.
12322869_1001832403214636_1325799439464115507_oSătul de somn, mâ întreb în gând: oare cât o fi ceasul, cât mai este până răsare soarele?. Mă gândesc să scormonesc prin sac după telefon, când, aud cum se foiește Ovi și când reușesc să pun mâna pe telefon, sună alarma. Este 7 dimineața. Ridic privirea, Ovi iese din sac și zăresc cerul roșu la orizont. Ahh… ce fain! Cerul era viu colorat, albastrul pătat de lumina roșiatică a soarelui în contrast cu albul zăpezii și al plafonului de nori. Deși parcă nu-mi vine (nu-mi dau seama dacă eram prea captivat de moment sau pur și simplu pentru că îmi îngheța mâna pe telefon), fac totuși câteva poze, să imortalizez momentul și după ce soarele e deja sus, mă retrag în cabană. Bem un ceai, mâncăm și bagaj. Mara pornește prima în jos de data asta, pe la 10, cu o pereche de rachete de zăpadă în picioare și noi după o oră și jumătate o urmăm, pe schiuri. Mult mai ușor și mai lejeră coborârea, logic, atât pentru Mara, pe rachete fiind, cât și pentru noi, alunecând pe schiuri în jos.

20151206_075917

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *